RESTAURAREA TURNULUI ȘI A BASTIONULUI MĂCELARILOR
Autori:
Pavel Cosmin
Co-Autori:
Cristina Constantin
Birou proiectare:
ABRUPT ARHITECTURA
Colaboratori arhitectura:
Specialist atestat MC: arh. Tudor Pavelescu; Arhitect din partea beneficiarului: arh. Noémi Simó; Releveu și studii de fundamentare realizate de UTILITAS CCPDRPC, în cadrul unui proiect finanțat de INP prin Programul Național de Restaurare
Colaboratori specialitati:
Structura: STABECH STUCTURE, ing. Gurzó Levente; Instalații: ing. Vlad Mareș, ing. Iulian Kovacs; Arheologie: Muzeul Județean Mureș, arheolog Nicoleta Man; Restaurare tencuieli istorice: FABER STUDIO, Maria Dumbrăvician, Ioana Olteanu, Laura Hangiu; Restaurare lemn: Mihály Ferenc; Constructor: KONCZ METAL INDUSTRIE
Credit foto:
Vlad Pătru
Turnul și Bastionul Măcelarilor fac parte din centura de fortificații a cetății Sighișoara. Din cele 14 turnuri medievale se păstrează astăzi 9, dintre care numai 4 deschise spre vizitare în 2022. Înaintea proiectului de arhitectură a fost așadar un îndrăzneț proiect de antreprenoriat cultural menit să transforme locul într-un spațiu flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai. Turnul este adosat zidului cu creneluri (sec. XIV) și face parte din prima generație de turnuri păstrând încă multe elemente din aspectul original (sec. XV). Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum îl descrie Gernot Nussbächer. Bastionul circular (sec. XVII) a înlocuit parțial o barbacană mai veche. În ceea ce privește restaurarea turnului, proiectul a urmărit, dincolo de refacerea scărilor și a planșeelor (complet sau parțial dispărute), păstrarea a cât mai mult din substanța istorică. Toate elementele noi sau refăcute sunt recognoscibile ca atare: podina planșeelor cu elemente dispuse la 45⁰, grinzile noi inserate în cuiburile existente dar realizate din dulapi ușor distanțați, scările ce respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de un releveu din 1950, structura auxiliară (podestul de acces și grupul sanitar) inserată ca o piesă de mobilier ușor rotită față de zid. La exterior, tencuielile nu au fost refăcute, ci doar consolidate, păstrând pe alocuri vizibilă materialitatea zidului: piatră pentru primele niveluri, cărămidă mai sus. Pentru bastion intrevențiile au fost minimale: curățarea rosturilor de mortarul de ciment și refacerea cu mortar de var hidraulic, marcarea golurilor zidite identificate, introducerea unor elemente independente de amenajare: scena, corpul mobil de bar, mobilierul din metal. Redat orașului, bastionul devine o grădină înzidită privilegiată.