Autori:
Pascal Ligia-Maria
Privind prin sticla turcoaz
Cândva plin de viață, fiind unul dintre cele mai importante obiective al stațiunii Slănic Moldova în anii săi de glorie, Complexul Cerdac este acum o într-un continuu proces de putrefacție, fiind animat doar de razele de soare ce străpung detaliile de sticlă turcoaz ce cândva însemnau opulență și calitate. Timpul nu a fost blând, lăsând în urma lui dâre de igrasie și tencuială scorojită; iar ușile ce cândva erau mișcate de oaspeții de odinioară, stau acum deschise, parcă așteptând catatonic întoarcerea omului. Precum multe alte clădiri părăsite după revoluție, complexul stă să se scurme sub propria sa greutate, un loc care cândva reprezenta vitalitatea stațiunii, fiind poziționat chiar la intrarea în Slănic Moldova și care se remarca prin fațada impunătoare, găzduind nenumărate camere de hotel și mai mute restaurante. Am ales acest subiect deoarece îmi inspiră fragilitate, contrar limbajului arhitectural din perioada comunistă, scheletul unui loc în suferință, remarcându-se prin divers
