Descarcă panoul

O MĂNĂSTIRE ORTODOXĂ ÎN NAMUR

O mănăstire românească instalată pe locul unei anterioare mănăstiri catolice din Namur, Belgia se confruntă cu un moment straniu: pâlcul de conifere ce mărginea curtea bisericii și a clădirii administrative pe latura de sud a fost atacat de o boală ce a uscat (deja) toți arborii, lăsând un potențial gol, chiar pe linia de cădere a terenului. Tema ce ne-a fost inițial lansată prevedea crearea unei limite arhitecturale, construite care să compenseze pierderea desișului vegetal și care să găzduiască o serie de spații necesare traiului in acest asezământ monahal în creștere. Mănăstirea este compusă actualmente din două corpuri de clădire: corpul administrativ și biserică, o construcție de lemn moștenită de la maicile catolice și „înveșmantată” într-o falsă haină bizantină cu piatră și cărămidă. Grație diferenței importante de nivel, noua clădire s-ar percepe în două ipostaze diferite. De la nivelul superior al curții elementul principal îl constituie un portic de lemn alungit, cu coloane de secțiune circulară, ușor ascutițe la vârf, obținute (eventual) din trunchiurile molizilor defuncți, de care se atașează siluetele verticale ale clopotniței și spațiului de găzduire a episcopului. Printre acestea două privirea se deschide către vale de la nivelul unei terase acesibile și publicului. Un spațiu destinat atelierelor cu copii se află la nivelul porticului și în directă legătură cu terasa. Privit din vale, volumul capătă o bază orizontală, ritmată de șirul de bovindouri de lemn ce corespund chiliilor monahiilor. Nivelul semi îngropat este ordonat de un coridor ce reia alungirea porticului și care deservește către sud perechile de chilii, spre nord spațiile servante comune, având în capătul de vest sala de studiu și oratoriul. Materialitatea stă sub semnul dialogului dintre lemnul porticului și al tâmplăriilor și albul-gri al cărămizii aparente subțiri, care împreună cu învelitorile de ardezie se supun unei tradiții de construire specifică Țărilor de Jos.