Descarcă panoul

ȘCOALA VECHE DIN TOHANI

Școala veche din Tohani aparține marii familii a edificiilor școlare construite după proiecte tip în sate și comune ca parte importantă a reformei învățământului de sub ministeriatul lui Spiru Haret. Clădirea școlii a fost construită la anul 1907 și poartă numele ctitorilor săi Nicu și Cleopatra Bagdat, mari proprietari de terenuri în județul Buzău, cu moșie și conac la Tohani. Zidăria portantă a pereților a fost realizată din piatră de calcar local de Istrița în două straturi - piatră cioplită pentru paramentul exterior aparent și zidărie de bolovani către interior, tencuită cu var. Fațadele sunt austere, cu doar câteva elemente în relief precum lezenele de la colțuri, solbancurile și arcele golurilor. În anii de după căderea regimului soclialist, pe fondul depopulării satelor, școala a rămas o vreme nefolosită, abandonată, și a devenit sursă spontană pentru lemn de foc și alte bunuri de interes. Au disparut astfel uși și cercevele, dușumele și sobe. Actualii proprietari, o familie din zonă, au cumpărat clădirea și terenul, fermecați de frumusețea zidurilor și de atmosfera și panorama locului. Au fost inițiate lucrări de consolidare la interior a zidăriilor și a planșeului peste parter, au fost refăcute șarpanta și învelitoarea în gabaritele originale ale acestora. Venită din imperativul de a modifica cât mai puțin spațiile de jos și a lăsa întrucâtva să rezide memoria sălilor de clasă, prin lumina, culoarea și ecoul lor, decizia de a le transforma în două mari saloane ale viitoarei case de oaspeți a venit firesc și necesar, chiar cu neajunsul de a reduce camerele de dormit doar la două, instalate în mansardă. Scara, s-a așezat în colțul sălii din stânga devenită bucătărie și sufragerie, căutând să nu se depărteze prea mult de axul median al clădirii și să gestioneze printr-o suita de transformări geometrice, de structura și material, înălțimea mare, și efortul urcarii, într-o experiență de tranziție către un alt tip de spațiu, de descoperire și dispariție.