Descarcă panoul

CASA DE PE STRADA CÂMPUL PIPERA

Casa se așează pe o linie de ruptură din zona metropolitană a Bucureștiului, la granița administrativă dintre București și Voluntari. Terenul face parte dintr-o arie cu regim mic de înalțime și ocupare, compusă în mare parte din locuințe unifamiliale P sau P+E. Pe cealaltă parte a străzii terenurile, inculse administrativ în Sectorul 1, sunt construite în regim de locuințe colective cu multe niveluri - P+7. Silueta casei „înfruntă” perplex această coliziune printr-un desen arhetipal, ne-contextual, în răspăr cu urbanitatea confuză ce o anturează. Ea este, cum altfel, o altă piesă înghițită de un amalgam de viață concitadină ce pare a nu își mai afla liniștea și făgașul. Parcela însăși este una atipică, un triunghi dreptunghic cu ipotenuza pe aliniament. Cele doua streșini largi, desfășurate pe laturile lungi ale volumului dispus în retragere și paralel cu strada, conferă acoperișului un statut protector, ocrotitor, menit să acuze un anume tip de interioritate neetanșă, care dă totuși o șansă străzii, spațiului de tranziție dintre lumea din afară și cel al casei. Planul este organizat tranversal printr-o serie de registre alternante de spații servite și servante. Dintre acestea se distinge registrul central al camerei de zi traversante, continuat la exterior de două elemente atașate - vestibulul de intrare și terasa dispre curtea din spate. În mare parte, locuirea de zi cu zi (dormitoare, bucătărie, camera de zi) se desfășoară la nivelul parterului, în timp ce spațiul de sub acoperiș adăpostește două încaperi cu destinații flexibile și ușor negociabile în funcție de preocupările membrilor familiei. Spațiul de zi are o înălțime amplă, ce descrie întreaga verticală interioară a volumului, funcționând ca loc rezonant, relegând, conectând vizual, sonor și relațional toate celelalte spații mai private ale casei. Un pod-pasarelă cu structură de lemn teatralizează această conexiune, traversând golul deschis din mijloc și permițând familiei mici gesturi de convivialitate.