Autori:
Buruleanu Daria-Maria
Clădirea Rectoratului Universității Politehnica din București
Profunzimea, contrastul și verticalitatea definesc această arhitectură. Repetarea formelor geometrice simple, dar impunătoare, împletită cu jocul dintre lumina și întuneric, dezvăluie o estetică a unei ere în care "decorațiunea" își redefinește esența. Clădirea Rectoratului Universității Politehnica din București, proiectată de arhitectul Octav Doicescu între 1963 și 1969, reprezintă un exemplu elocvent al arhitecturii moderniste din perioada 1960-1989 și din Europa de Est. Detaliile structurale și aspectul general al fațadei sunt în mare parte păstrate până în prezent, cu excepția unor intervenții care evidențiază impactul unei izolări termice care nu respectă caracteristicile inițiale, surprinse in fotografia 4. Finisajul inițial, alcătuit din cărămidă aparentă, este menținut doar la parter sau la corpurile care ies în planul principal, restul fiind izolate termic și acoperite cu o tencuială roșie ce nu reflectă materialitatea inițială.
